Geamuri auto Alfa Romeo Ieftine Bucuresti

Geamuri auto Alfa Romeo ieftine

Geamuri auto Alfa Romeo ieftine

Comercializam, livram si montam la domiciliul clientului, in Bucuresti si Ilfov o gama larga de geamuri auto ieftine pentru marca Alfa Romeo

Geam ieftin ALFA ROMEO 147, data fabricatiei 2006, producator PILKINGTON, cu montaj la domiciliul clientului in BUFTEA, ILFOV, cod postal 70000

Solicita pret Geam ALFA ROMEO 147, data fabricatiei 2006

Localitate : BUFTEA, ILFOV

Cod postal : 70000


Suna vanzatorul





Geam ALFA ROMEO

parbrize-pilkington.webp


In data de 24 iunie 2015 s-au implinit 105 de ani de cand un grup de antrepenori italieni au fondat firma Anonima Lombarda Fabrica Automobili abreviata A.L.F.A. dupa ce acestia preluasera anterior firma Societa Italiana Automobili Daracq o firma de origine franceza ce asambla automobile Darracq pentru Italia avand sediul la Portello in Milano. Cei 105 de ani de istorie ai constructorului italian se traduc prin automobile sinonime cu inovatia tehnica, design-ul exclusivist si performantele sportive avand un mare impact la public, numeroase victorii obtinute in competitiile sportive dar si unele momente mai putin favorabile. Din 1986 constructorul italian face parte din concernul italian FIAT iar incepand din februarie 2007 este o divizie a lui Fiat Group Automobiles S.p.A, ocazie cu care numele societatii a devenit Alfa Romeo Automobile S.p.A. cu sediul la Torino. In cele ce urmeaza vom incerca sa prezentam in doua parti, cele mai importante momente ale prestigiosului producator italian Alfa Romeo. In anul 1906 investitorul francez Alexandre Darracq impreuna cu un grup de oameni de afaceri italieni au fondat firma Societa Italiana Automobili Darracq(S.A.I.D.) cu sediul la Napoli, specializata pe asamblarea de automobile marca Darracq pentru piata din Italia dar cu piese provenite din Franta. Datorita distantei mari intre orasul italian Napoli si granita cu Franta proiectul a fost penalizat inca de la debut iar Darracq muta fabrica in nordul Italiei la Portello, zona orasului Milano. Datorita vanzarilor reduse, piata auto din Italia fiind dominata in acea perioda de constructori precum FIAT sau Renault, productia stacna motiv pentru care in 1909 societatea se gasea in lichidare. Fabrica este cumparata la sfarsitul anului 1909 de un grup de oameni de afaceri din regiunea Lombardia printre care si Cavaliere Ugo Stella un aristocrat milanez. Noi patroni au continuat fabricarea de automobile marca Darracq pana la epuizarea stocului de componente provenite din Franta cu acelasi numar de angajati, in acelasi timp fiind demarata proiectarea unui nou model de conceptie proprie care va fi fabricat sub un nume nou. In data de 24 iunie 1910, grupul italian de oameni de afaceri in frunte cu Ugo Stella care preluasera anterior firma Societa Italiana Automobili Daracq au fondat firma Anonima Lombarda Fabrica Automobili abreviat A.L.F.A. cu sediul la Portello, langa Milano. Noua societate era condusa de Ugo Stella, avea un numar de 250 de angajati iar obiectivul era de a produce 300 de automobile anual. Emblema firmei combina doua binecunoscute simboluri milaneze: crucea rosie si sarpele-dragon(il biscione) semnul heraldic al familiei Visconti. De la debut, conducerea firmei italiene a dorit sa promoveze un nou concept in constructia de automobile, acela a unui automobil cu caracter sportiv. In toamna anului 1910 este prezentat primul model A.L.F.A. denumit 24HP si proiectat de Giuseppe Merosi sosit de la firma Bianchi. Motorul era unul cu 4 cilindri in linie care avea cilindreea de 4084 cmc si furniza 42CP, permitand o viteza de peste 100 km/h, o valoare remarcabila pentru acea epoca. Transmisia se realiza pe rotile din spate fiind cu ax cardanic si era asigurata de o cutie de viteze cu 4 trepte. Sistemul de franare actiona pe rotile din spate si era prevazut cu tamburi. Inca de la debut, A.L.F.A. 24HP a fost apreciat pentru performante, placerea de a fi condus, partea mecanica inovativa si designul exclusivist, caracteristici care vor deveni simboluri ale firmei italiene. Pretul de baza era de 12.000 lire. Intre anii 1910-1913 au fost construite 4 serii: A,B,C si D in peste 200 de autosasiuri care in conformitate cu acea epoca, au fost incredintate carosierilor pentru montajul final in diverse variante de caroserie precum: spider, corsa cu doua locuri, limuzina cu 7 locuri si torpedo, modelul fiind utilizat inclusiv de catre Marele Stat Major al armatei italiene in timpul primului razboi mondial. Catre sfarsitul anului 1910 este lansat un nou model denumit 12HP si care se baza pe mecanica modelului 24HP. Motorul era unul cu 4 cilindri avand cilindreea de 2413 cmc si care dezvolta in functie de versiune: 22; 25 si 28CP, permitand o viteza maxima de 90 100 km/h. Intre anii 1910-1915 au fost construite 330 de exemplare inclusiv versiunile 15 si 20HP, majoritatea in varianta de caroserie tip torpedo cu 4 locuri. In 1911 are loc debutul sportiv in competitii cu doua exemplare din modelul A.L.F.A. 24HP conduse de pilotii Franchini si Ronzoni in cursa Targa Florio. In 1913 este lansat modelul 40/60HP care inlocuia in gama modelul 24HP. Proiectat de Giuseppe Merosi si realizat pe o baza mecanica revizuita a modelului 24HP, modelul 40/60HP era echipat cu un motor cu 4 cilindri in linie avand capacitatea de 6082 cmc si dezvolta 70CP in versiunea normala si 73CP in versiunea de competitii denumita Corsa. Viteza maxima era de 125 si respectiv 137 km/h. Tot in 1913 in faimoasa cursa de urcare Parma-Poggio di Berceto sunt castigate primele doua locuri cu versiuni Corsa ale modelului 40/60HP. In 1914 pe o baza mecanica de A.L.F.A. 40/60HP, carosierul italian Castagna a realizat primul studiu de automobil aerodinamic din lume si care putea atinge o viteza maxina de 139 km/h. Productia si dezvoltarea modelului 40/60HP este stopata datorita izbucnirii Primului Razboi Mondial aceasta continuand din 1919 pana in 1922 cand au fost realizate 27 de exemplare majoritatea avand caroserie tip torpedo. Din 1920 motorul versiunii Corsa dezvolta 82CP permitand o viteza maxima de 150 km/h. La volanul unui A.L.F.A. 40/60HP Corsa, pilotul Giuseppe Campari castiga editiile din 1920 si 1921 ale cursei de la Mugello. In 1914 este prezentat modelul A.L.F.A. Grand Prix, primul model conceput special pentru competitii. Proiectat de Giuseppe Merosi acesta era achipat cu un motor cu 4 cilindri in linie avand cilindreea de 4458 cmc si furniza 88CP. Motorul beneficia de solutii tehnice avansate pentru acele vremuri, unele aplicate in premiera precum distributia cu doua axe si 4 supape pe cilindru precum si aprinderea prevazuta cu doua bujii pe cilindru. Acest motor permitea o viteza maxima de 140 km/h. Atat dezvoltarea cat si startul in competitii ale modelului Grand Prix sunt stopate in timpul Primului Razboi Mondial acestea fiind reluate in 1920. Cu o putere maxima marita la 102CP modelul atingea o viteza maxima de 150 km/h. Intre anii 1920 si 1921 modelul Grand Prix a participat in numeroase competitii obtinand rezultate discrete. In august 1915 datorita dificultatilor financiare survenite ca urmare a izbucnirii Primului Razboi Mondial, firma Anonima Lombarda Fabrica Automobili (A.L.F.A.) este achizitionata de catre antreprenorul inginer napoletan Nicola Romeo de la Banca di Sconto. Avand propria firma din 1906 specializata pe importul din Statele Unite ale Americii de utilaje pentru industria miniera si actionar la numeroase firme, Nicola Romeo stopeaza productia de automobile si se adapteaza perfect perioadei de razboi convertind productia spre onorarea de comenzi ale armatei in special motoare de avion, munitie, compresoare, generatoare, camioane si vagoane. Aceasta afacere ii aduce mari beneficii lui Nicola Romeo care devine in decembrie 1915 actionar unic al firmei A.L.F.A. preluand conducerea firmei de la Ugo Stella. In februarie 1918 numele A.L.F.A. este schimbat in Alfa Romeo Milano. In acelasi timp, Nicola Romeo achizitioneaza firmele: Officine Meccaniche di Saronno, Office Mecanicche Tabanelli di Roma si Officine Ferroviarie Meridionali di Napoli. Odata cu sfarsitul Primului Razboi Mondial compania este fortata sa-si schimbe din nou productia acum fiind realizate in special masini agricole, masini de foraj, tractoare si echipamente de cale ferata. In anul 1919 Nicola Romeo decide reluarea productiei de automobile, primul model ce a purtat numele Alfa Romeo a fost 20-30HP lansat in 1920. Dezvoltat de Giuseppe Merosi si realizat pe o mecanica modernizata a modelului 40-60HP, noul model a fost oferit in doua versiuni: 20-30HP E si 20-30HP ES Sport. Prima era oferita cu un motor de 4084 cmc iar a doua cu unul de 4250 cmc, ambele avand 4 cilindri in linie. Motoarele dezvoltau 49 si respectiv 67CP permitand viteze maxime de 115 si respectiv 130 km/h. Datorita performantelor, a unei parti mecanice rafinate si al unui nivel ridicat al finisarilor pretul de achizitie era si el unul ridicat fiind de 35.000 lire, echivalentul a trei Ford-uri model T. Pana in anul 1922 au fost fabricate 124 de exemplare in variante de caroserie tip berlina si torpedo. La volanul unui model 20-30HP ES Sport, legendarul Enzo Ferrari pe atunci in varsta de 22 de ani soseste pe locul 2 in cursa Targa Florio. Alti piloti celebri din acea perioada precum: Antonio Ascari, Ugo Sivocci sau Giulio Masetti au concurat pe modelul 20-30HP ES Sport. In 1921 este lansat un nou model Alfa Romeo denumit G1 si care inlocuia modelul 40-60HP. Conceput de Giuseppe Merosi, G1 a fost primul model al constructorului italian ce concura in clasa de lux dominata in acea perioada de firme precum Packard, Pierce Arrow sau Rolls Royce fiind in acelasi timp primul echipat cu motor avand 6 cilindri in linie. Realizat pe un sasiu modernizat si alungit al modelului 40-60HP, modelul G1 era echipat cu un motor de 6.3L care dezvolta 70CP si permitea o viteza maxima de 138 km/h. Transmisia se realiza pe rotile din spate fiind asociata unei cutii de viteze manuale cu 4 trepte. Suspensia era prevazuta cu arcuri lamelare iar sistemul de franare era cu tamburi la toate rotile.Cu unele modificari modelul G1 a concurat in competitii, cea mai importanta performanta fiind castigarea cursei Coppa de Garda. Intre anii 1921-1923 au fost fabricate 52 exemplare in variante de caroserie: limuzina, torpedo sau spider- corsa. La sfarsitul anului 1921, datorita cresterii datoriilor catre stat si alte companii partenere, guvernul italian din acea perioada preia controlul companiei Alfa Romeo. Datorita faptului ca numele Alfa Romeo devenise foarte cunoscut in Europa si SUA, statul italian ajuta compania sa subziste. Multumita calitatilor sale de manager, Nicola Romeo este propus la conducerea companiei. In toamna anului 1921 este prezentat concomitent la Saloanele Auto de la Milano si Londra modelul RL. Dezvoltat de Giuseppe Merosi noul model era disponibil in 4 versiuni: Normale, Turismo, Sport si Super Sport avand caroserii realizate de carosieri italieni precum: Castagna, Sala, Zagato sau Farina. Motorizarile disponibile erau cu 6 cilindri in linie avand capacitati de 2916 si 2994 cmc si care dezvoltau puteri cuprinse intre 56 si 89 CP. Transmisia era asigurata de o cutie de viteze manuala cu 4 trepte. Suspensia era prevazuta cu arcuri lamelare iar sistemul de franare prevazut cu tamburi la toate rotile. Viteza maxima 110-130 km/h. Un an mai tarziu este prezentata versiunea de competitii a modelului RL denumita si Targa Florio. Aceasta era echipata cu motoare cu 6 cilindri in linie avand capacitati de 2994; 3154 si 3620 cmc si care dezvoltau 90; 95 si respectiv 125 CP. Intre anii 1922-1927 au fost construite 2640 de exemplare inclusiv versiuni de competitii Targa Florio. In 1923 din echipa de competitii recent infiintata a firmei italiene concurau piloti precum: Ugo Sivocci, Enzo Ferrari, Antonio Ascari si Giulio Masetti. La volanul modelului RL Targa Florio, pilotul Ugo Sivocci cistiga cursa Targa Florio din 1923, pe al 2-lea si al 4-lea loc clasandu-se tot modele Alfa Romeo RL. In acelasi concurs pentru prima data apare pe capota motorului trifoiul cu 4 foi verde (quadrifoglio verde), sigla care din acel moment devine simbolul modelelor de competitie ale firmei italiene. Cu modelul RL Targa Florio pliotii Enzo Ferrari si Guido Ginaldi obtin victorii in Coppa Acerbo din 1924 si 1925. Tot in 1923 este prezentat modelul P1, primul model Alfa Romeo dezvoltat special pentru competitii. Proiectat de Giuseppe Merosi, modelul P1 dispunea de un motor cu 6 cilindri in linie de 2L care dezvolta 95 CP si permitea o viteza maxima de 180 km/h. In septembrie 1923 in Grand Prix-ul Italiei pe circuitul de la Monza, la volanul modelului P1, pilotul Ugo Sivocci sufera un grav accident soldat cu decesul acestuia. Ca urmare a acestui tragic moment,conducerea firmei decide sa se retraga din anul respectiv competitional in acelasi timp stopand dezvoltarea modelului P1. Cu ocazia Salonului Auto de la Paris din 1923 este lansat un nou model Alfa Romeo denumit RM si care inlocuia in gama modelul 20-30HP. Realizat pe platforma modelului RL,noul model RM reprezenta o varianta mai accesibila al acestuia fiiind disponibil in 3 versiuni: Normale,Sport si Unificato toate echipate exclusiv cu motoare cu 4 cilindri in linie avand capacitati de 1.9 si 2L si care furnizau intre 40 si 48CP.Transmisia era asigurata de o cutie manuala cu 4 trepte. Suspensia era prevazuta cu arcuri lamelare iar sistemul de franare cu tamburi la toate rotile. Viteza maxima 90-100 km/h. Pana in anul 1925 au fost construite circa 500 de exemplare majoritatea in variante: limuzina si torpedo carosate de firma Castagna. In 1924 este lansat modelul de competitii P2,model dezvoltat de Vittorio Jano adus de la firma FIATde catre Enzo Ferrari si care il inlocuia in functie pe celebrul Giuseppe Merosi. Noul model dispunea in premiera pentru constructorul Alfa Romeo de un motor cu 8 cilindri in linie. Acesta avea capacitatea de 2L, distributia cu doua axe cu came in chiulasa, alimentare cu doua carburatoare si care dezvolta intr-o prima faza140CP, permitand o viteza maxima de 210 km/h. Mai tarziu, gratie unor modificari motorul furniza 150CP iar ulterior odata cu introducerea a doua compresoare tip Roots acesta reusea sa dezvolte 175CP permitand o viteza maxima de 225 km/h. Alfa Romeo P2 a dominat cursele automobilistice timp de 6 ani, la volanul sau, piloti celebri precum: Antonio Ascari, Giuseppe Campari, Enzo Ferrari, Gastone Brilli Peri, Tazio Nuvolari sau Achille Varzi au obtinut numai putin de 15 victorii in cursele auto printre care: Targa Florio,Coppa Acerbo, Grand Prix-ul Europei, Grand Prux-ul Italiei si nu in ultimul rand castigarea Campionatului Mondial la Constructori inca de la inaugurarea acestuia in 1925. Celebrul pilotul roman Jean Calcianu achizitioneaza un exemplar Alfa Romeo P2 in 1937 pe care anterior concurase Tazio Nuvolari si cu care a castigat Grand Prix-ul orasului Belgrad la categoria sport in 1939. In 1925 este lansata o noua serie de modele denumita 6C, aceasta fiind oferita in cariera sa de aproape 25 ani in numeroase variante, inlocuind in acelasi timp in gama modelele RM si RL. Proiectat de Vittorio Jano, modelul a debutat cu varianta denumita 6C 1500 si echipata cu un motor cu 6 cilindri in linie de 1.5L avand distributia cu un ax cu came in chiulasa si care dezvolta 54CP. Acest motor permitea o viteza maxima de 125 km/h. Cutia de viteze era una manuala cu 4 trepte in timp ce suspensia era prevazuta cu arcuri lamelare iar sistemul de franare era de tipul cu tamburi la toate rotile. In anul 1928 sunt lansate versiunile 6C 1500 Sport, 6C 1500 Super Sport si 6C 1500 TF ale caror motoare aveau distributie cu doua axe cu came in chiulasa, supraalimentare cu compresor(ultimele doua versiuni),puterea dezvoltata fiind de 76 si 84CP, permitand viteze maxime de 140 si respectiv 150 km/h. Cu modelul 6C 1500 in versiunile mai performante sunt obtinute in 1928 victorii in cursele de la Mille Miglia, Targa Florio, 24h de la Spa si Grand Prix-ul Italiei. Intre anii 1925-1929 au fost fabricate 1075 de exemplare din modelul 6C 1500 majoritatea avand caroserie tip spider cu doua locuri realizate de carosieri precum: Touring, James Young, Zagato, Castagna sau Farina. In 1926 demareaza fabricarea sub licenta Bristol de motoare stea in noua cilindri pentru avioane.In anii treizeci se nasc propriu zis motoarele puternice si fiabile cerute si in afara Italiei. Meritul il poarta materialele avansate folosite la fabricarea lor cum ar fi Duraalfa,un aliaj usor de aluminiu folosit pentru fabricarea elicilor,pistoanelor,chiuloaselor si a altor componente.In 1939 este lansat motorul 135,avand 18 cilindri in dubla stea,care cu cei aproape 2000 CP este cel mai puternic propulsor al acelei epoci. In 1929 datorita crizei financiare, dezvoltarea firmei milaneze este afectata, determinand implicarea Institutului pentru Reconstructie Industriala(I.R.I.). I.R.I. preia in totatalitate controlul incepand cu anul 1933 cand in functia de manager este numit Ugo Gobbato iar Nicola Romeo este nevoit sa demisioneze de la conducerea firmei in schimbul anularii debitelor catre statul italian, ulterior fiindu-i oferita de catre guvernul italian, functia de senator. In acelasi an Enzo Ferrari infiinteaza Scuderia Ferrari aceasta fiind divizia de competitii Alfa Romeo care va deveni independenta incepand din 1939. Tot in 1929 este lansat modelul 6C 1750. Realizat pe o mecanica revizuita de 6C 1500, noul model era oferit in 6 versiuni: Turismo, Sport, Super Sport, Gran Sport, Super Sport compresore si Gran Turismo compresore. Motorul disponibil era unul cu 6 cilindri in linie de 1.75L avand distributia cu un ax cu came in chiulasa (Turismo) sau cu doua axe cu came in chiulasa(Super Sport,Gran Sport,Gran Turismo) si supraalimentare cu compresor(ultimele doua versiuni). Puterea dezvoltata era cuprinsa intre 55 si 85CP si permitea viteze maxime cuprinse intre 130 si 170 km/h. La volanul modelului 6C 1750 Super Sport si Grand Sport sunt obtinute victorii in cursele de la Mille Miglia din 1929 si 1930 de pilotii Giuseppe Campari si Tazio Nuvolari, 24h de la Spa din 1929 si 1930 de pilotii Benoist si Nuvolari precum si Tourist Trophy din 1930 de pilotul Nuvolari. Cu cele 2579 de exemplare construite intre anii 1929-1933 majoritatea in variante de caroserie tip spider si cabrio carosate de Castagna, Young, Zagato sau Farina, 6C 1750 este considerat primul model de succes al firmei italiene remarcandu-se prin tinuta de drum sigura, sistemul de franare eficace, motorul performant si fiabil. Acesta este inlocuit in 1933 de modelul 6C 1900 echipat cu un motor cu 6 cilindri in linie de 1.9L avand blocul motor din aluminiu si care dezvolta 68CP permitand o viteza maxima de 130 km/h. Au fost construite 197 unitati majoritatea in variante de caroserie cabrio si torpedo. In 1931 este prezentat modelul de competitii Tipo A, primul model de copetitii Alfa Romeo de tip monopost. Proiectat de Vittorio Jano, Tipo A era echipat cu doua motoare fiecare cu 6 cilindri in linie, capacitatea de 1.75L si distributie cu doua axe cu came in chiulasa. Multumita alimentarii cu cele 4 carburatoare si supraalimentarii cu compresor puterea maxima furnizata era de 230CP si permitea o viteza maxima de 240 km/h, o valoare greu de atins pentru acele vremuri. Cu acest model este obtinuta o singura victorie in Coppa Acerbo din 1931 cu pilotul Giuseppe Campari. In acelasi an este lansat primul camion Alfa Romeo denumit Bussing 50 echipat cu un motor Deutz diesel cu 6 cilindri acesta fiind urmat de modelele 85C, 350 si autobuzul A110. Productia de motoare aeronautice,camioane si autobuze a inregistrat cresteri de la an la an.Tot in 1931 este lansata noua serie de modele denumita 8C,aceasta fiind oferita in cariera sa de 8 ani in numeroase variante acestea facand parte din clasa de lux. Dezvoltat de Vittorio Jano, noul model a debutat cu varianta denumita 8C 2300 care era echipata cu un motor cu 8 cilindri in linie de 2.3L avand distributia cu doua axe cu came in chiulasa si supaalimentare cu compresor volumetric Roots. Puterea dezvoltata era cuprinsa intre 140 si 175CP si permitea viteze maxime de 180 si 215 km/h. Cutia de viteze era manuala cu 4 trepte, suspensia era prevazuta cu arcuri lamelare in timp ce sistemul de franare era prevazut cu tamburi. La volanul unor variante mai performante ale modelului 8C 2300 sunt obtinute numeroase victorii cele mai importante fiind in cursele de la Mille Miglia din 1932 si 1933 de pilotii Borzacchini si Nuvolari; 24h de la LeMans din 1931 cu pilotii Howe Birkin, 1932 cu pilotii Chinetti Sommer, 1933 cu pilotii Nuvolari Sommer si 1934 cu pilotii Chinetti Etancelin; Targa Florio din 1931 si 1932 de pilotul Nuvolari precum si Grand Priux-ul Italiei din 1931. Pana in anul 1935 au fost construite 118 exemplare din modelul 8C 2300, majoritatea in variante de caroserie cabrio si spider carosate de Touring, Castagna, Farina, Zagato, Figoni, Brianza sau Vandenplas. In 1932 este prezentat modelul pentru competitii denumit 8C 2600 Monza si dotat cu motor cu 8 cilindri in linie de 2.6L supraalimentat si care furniza 215CP. La volanul unui 8C 2600 Monza, Achille Varzi castiga cursa Mille Miglia din 1934. In 1932 este lansat un nou model de competitii denumit Tipo B sau P3. Dezvoltat de Vittorio Jano, noul model era unul de tip monopost si a fost echipat in cariera competitionala de 4 sezoane(1932-1935) cu motorizari cu 8 cilindri in linie distributie cu doua axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru, alimenate cu 4 carburatoare si supraalimentate cu doua compresoare Roots avand capacitati de 2.7; 2.9 si 3.2L. Puterile maxime dezvoltate erau de 215; 255 si respectiv 265CP permitand atingerea unor viteze maxime de top: 232; 265 si 270 km/h. Transmisiile erau asigurate de cutii manuale cu 3 sau 4 trepte. In 1934 este prezentata versiunea Tipo B Aeodinamica proiectata de inginerul Pallavicino. Cu cele 46 de victorii obtinute in cele 4 sezoane(1932-1935) si in cursa Targa Florio din 1934 si 1935, de piloti legendari precum: Tazio Nuvolari care a inregistrat numeroase recorduri si despre care Enzo Ferrari impresionat de rezultatele obtinute declara: Un pilot ca Tazio Nuvolari se naste doar o data la 100 de anii, Giuseppe Campari, Luigi Fagioli, Achille Varzi sau Louis Chiron, modelul P3 este considerat cel mai titrat model Alfa Romeo de competitii si in acelasi timp cel mai titrat automobil de competitii din toate timpurile. In 1933, este finalizata noua fabrica de la Pomigliano DiArco (Napoli). In acelasi an activitatea competitionala este trecuta pe locul secund, proiectarea si productia de automobile in special din clasa de lux avand prioritate. Cu ocazia Salonului Auto de la Milano din aprilie 1934 este lansat modelul 6C 2300 care inlocuia in gama modelul 6C 1750. Dezvoltat de Vittorio Jano, modelul 6C 2300 beneficia in premiera pentru un automobil de serie de productie europeana de suspensie fata/spate independenta. In cariera sa, au fost disponibile 7 versiuni: Turismo, Gran Turismo, B Gran Turismo, Pescara, B Pescara, B Corto/ Lungo si B Mille Miglia. Motorul disponibil era unul cu 6 cilindri in linie de 2.3L avand distributia cu doua axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru si alimentare cu unu sau doua carburatoare Weber. Puterea dezvoltata era cuprinsa intre 68 si 105CP, permitand viteze maxime cuprinse intre 125 si 170 km/h. Transmisia era asigurata de o cutie manuala cu 4 trepte avand treptele 3 si 4 sincronizate. Suspensia era cu roti independente si arcuri elicoidale in fata cu brate transversale iar in spate cu brate oblice si bare de torsiune. Sistemul de franare era hidraulic si prevazut cu tamburi. Pretul versiunii de baza era de 42.000 lire. Intre anii 1934-1939 au fost construite circa 1700 de exemplare in diferite variante de caroserie: berlina, coupe sau cabrio majoritatea realizate de carosierii: Castagna, Touring, Farina sau Zagato. In 1935 sunt lansate modelele de competitii 8C 35 sau Tipo C si respectiv 16C Bimotore, primul fiind proiectat de Vittorio Jano iar al doilea de Luigi Bazzi si Arnaldo Roselli sub indrumarea lui Enzo Ferrari. Modelul 8C 35 a fost la momentul lansarii primul model de competitie care dispunea de suspensie fata cu roti independente avand brate de tip Dubonnet. Motorul era unul cu 8 cilindri in linie de 3.8L avand distributia cu doua axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru, supraalimentare cu compresor in timp ce puterea maxima dezvoltata era de 330CP. Dupa un an este dotat cu un nou motor cu 12 cilindri in V de 4.1 sau 4.5L supraalimentat care furniza 370 si 440CP, modelul fiind numit 12C 36. Intre anii 1936-1937 sunt obtinute 17 victorii cu modelele 8C 35 si 12C 36 pilotate de Nuvolari, Tadini, Ruesch, Trossi, Pintacuda. Modelul 16C Bimotore a fost oferit in doua variante, ambele cu cate doua motoare cu 8 cilindri in linie fiecare si supraalimentate cu compresor unul montat in fata iar celalalt in spate. In prima varianta cilindreea totala era de 5810 cmc iar puterea maxima de 510CP iar in a doua varianta cilindreea totala era de 6330 cmc iar puterea maxima de 530CP. Cu acest model nu au fost obtinute rezultate notabile in competitii, in schimb pe data de 15 iunie 1935 pe autostrada Florenta pe o linie dreapta de 8 km la volanul unui exemplar 16C Bimotore pilotul Tazio Nuvolari a stabilit un record mondial de viteza maxima de 360 km/h, o valoare record chiar si in zilele noastre, pe kilometru fiind inregistrata o medie de 321,428 si respectiv 323,125 km/h. Cu ocazia Salonului Auto de la Londra din 1935 este prezentat modelul 8C 2900 care concura in clasa de lux. Modelul 8C 2900 era echipat cu un motor cu 8 cilindri in linie de 2.9L avand distributia cu doua axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru,alimentare cu doua carburatoare Weber si supaalimentare cu doua compresoare Roots dezvoltand in functie de versiune intre 180 si 225CP.Acest motor permitea atingerea unor viteze maxime de 180 si 220 km/h iar acceleratia de la 0 la 100 km/h era posibila in 9.4 si respectiv 8.2 secunde.Cu aceste performante, Alfa Romeo 8C 2900 era considerat cel mai performant automobil de stradai in acea perioada. Cutia de viteze era una manuala cu 4 trepte avand treptele 3 si 4 sincronizate. Suspensia era independenta pe ambele punti in timp ce sistemul de franare era hidraulic fiind prevazut cu tamburi. Modelul s-a remarcat de la debut prinperformantele de top, finisarile de lux, tinuta de drum sigura, sistemul de franare eficace, motorul fiabil dar si pentru pretul de achizitie extrem de ridicat 115.000 lire, echivalentul a 13 exemplare noi de Fiat Topolino. Pana in anul 1939 au fost construite 43 exemplare(seria A + B) din modelul 8C 2900, majoritatea in variante de caroserie cabrio, coupe si spider carosate de Touring sau Farina inclusiv doua variante aerodinamice dezvoltate special pentru cursa Mille Miglia si de 24h de la LeMans din 1938, ambele realizate de Touring. Cu modelul 8C 2900 in versiunile mai performante sunt obtinute victorii in cursa de la Mille Miglia la editiile din 1935, 1936, 1937, 1938 si 1947. In 1938 are loc lansarea unui nou model de competitii tip monopost denumit Tipo 308 sau 8C 308. Dezvoltat de Gioacchino Colombo sub indrumarea lui Enzo Ferrari, modelul Tipo 308 dispunea de un motor cu 8 cilindri in linie de 3L avand distributia cu doua axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru, alimentare cu doua carburatoare Weber si supaalimentare cu doua compresoare Roots. Motorul dezvolta 295CP si permitea o viteza maxima de 275 km/h. Cutia de viteze era manuala cu 4 trepte, suspensia era independenta pe ambele punti in timp ce sistemul de franare era hidraulic si prevazut cu tamburi. Cu acest model care a concurat in special in formula Grand Prix, sunt obtinute intre anii 1938-1949 un numar de 7 victorii. In acelasi an sunt prezentate modelele de competitii Tipo 312 si 316 echipate cu motoare V12 si V16 de 3L dar care nu au obtinut rezultate notabile. Tot in 1938 este lansat modelul de competitii tip monopost denumit Tipo 158 cunoscut si ca Alfetta. Proiectat de Gioacchino Colombo pentru formula Voiturrette, modelul Tipo 158 a devenit eligibil si pentru noua competitie Formula 1 care a debutat in 1947. Dezvoltarea modelului Tipo 158 este stopata odata cu declansarea celui de-al doilea Razboi Mondial aceasta fiind reluata in 1946. Modelul Tipo 158 dispunea de un motor cu 8 cilindri in linie de 1.5L avand distributia cu doua axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru, alimentare cu doua carburatoare Weber si supaalimentare cu un compresor volumteric tip Roots. Motorul reusea sa dezvolte puteri cuprinse intre 200 si 350CP, permitand viteze maxime cuprinse intre 230 si 290 km/h. Caroseria era realizata din aluminiu si montata pe o structura tubulara.Cutia de viteze era manuala cu 4 trepte, suspensia era independenta pe ambele punti iar sistemul de franare era hidraulic fiind de tipul cu tamburi. Intre anii 1938-1950 la volanul modelului Tipo 158 sunt obtinute 28 de victorii in formula Voiturrette, Grand Prix si Formula 1 de piloti legendari precum: Giuseppe Nino Farina, Juan Manuel Fangio, Emilio Villoresi, Achille Varzi, Jean Pierre Wimille sau Carlo Felice Trossi. Cu ocazia Salonului Auto&Moto de la Berlin din 1939 este lansat modelul 6C 2500 ca succesor al modelului 6C 2300. Modelul 6C 2500 a fost disponibil in 5 versiuni: Turismo, Coloniale, Sport, Super Sport si Super Sport Corsa echipate cu un motor cu 6 cilindri in linie de 2.5L avand distributia cu doua axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru iar alimentarea se realiza in functie de versiune cu unu, doua sau trei carburatoare Weber sau in premiera mondiala cu sistem de injectie mecanic de benzina Caproni comandat prin impulsuri electrice. Puterea maxima dezvoltata era cuprinsa intre 90 si 120CP, permitand viteze maxime cuprinse intre 140 si 180 km/h. Cutia de viteze era una manuala cu 4 trepte avand treptele 3 si 4 sincronizate sau cu toate cele 4 trepte sincronizate. Suspensia era independenta pe ambele punti in fata fiind prevazuta cu brate oscilante si arcuri elicoidale iar in spate cu brate oblice si bare de torsiune in timp ce sistemul de franare era hidraulic si dotat cu tamburi. Tot in 1939, in urma unei discutii cu Ugo Gobbato manager Alfa Romeo,celebrul Henry Ford rosteste fraza devenita celebra: When I see an Alfa Romeo go by, I tip my hat(Cand vad trecand un Alfa Romeo imi scot palaria) referindu-se la linia caroseriei si performantele de top. Odata cu declansarea celui de-al doilea Razboi Mondial, fabricile Alfa Romeo sunt nevoite sa intrerupa productia de automobile in favoarea productiei de motoare necesare aviatiei militare precum si de vehicule militare in special camioane.In 1941, firma Alfa Romeo este fortata de autoritatile germane sa fuzioneze cu alta firma Italiana Issota Fraschini pentru producerea de componente necesare avioanelor Junkers.Ca urmare a bombardamentelor aliatilor din mai 1943, fabrica de la Pomigliano DiArco este distrusa iar in octombrie 1944 fabrica de la Portello este nevoita sa-si intrerupa orice activitate. In 1945 dupa incetarea celui de-al doilea Razboi Mondial, compania Alfa Romeo redevine independenta. In functia de presedinte este reales Ugo Gobbato in timp ce responsabil pentru dezvoltarea modelelor de serie si copetitie este numit Orazio Satta Puliga. Productia de automobile este reluata in 1946 cu modelul antebelic 6C 2500 oferit cu noi versiuni: Freccia diOro, Competizione, Villa diEste (numele provine in urma cistigarii concursului de eleganta pentru design auto de la Villa diEste din 1950),GT. La volanul versiunii 6C 2500 Competizione echipajul Mario si Giancarlo Bornigia castiga cursa Targa Florio din 1950. Pana in 1953 au fost fabricate circa 2500 de exemplare din modelul 6C 2500 in 3 variante de ampatament si diferite variante de caroserie, majoritatea coupe, cabrio si berlina realizate de studioul de design Alfa Romeo si carosierii: Touring, Farina sau Michelotti. Printre clientii s-au inumarat: printul Ranieri de Monaco,regele egiptean Faruk, Rita Hayworth sau La Salonul Auto de la Paris din 1950 este lansat modelul 1900. Dezvoltat sub conducerea lui Orazio Satta Puliga, Alfa 1900 era primul model din istoria firmei milaneze care beneficia de caroserie autoportanta fiind totodata primul model care marca trecerea de la productia de tip manufactura la productia de serie pe o linie de montaj automatizata. Studiat pentru a reprezenta firma italiana in clasa medie, modelul 1900 a fost lansat sub sloganul: Automobilul de familie care invinge si in cursei. Alfa 1900 dispunea de o eleganta si spatioasa caroserie de tip berlina in 3 volume cu 4 usi care oferea la interior 5 sau 6 locuri. Motorul, conceput de ing.Giuseppe Busso era unul cu 4 cilindri in linie amplasat frontal, longitudinal avand cilindreea de 1884 cmc, distributia cu doua axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru iar alimentarea cu un carburator Weber. Puterea dezvoltata era de 90CP si permitea o viteza maxima de 160 km/h. Transmisia se realiza pe rotile din spate si era asigurata de o cutie manuala cu 4 trepte sincronizate. Suspensia fata era cu roti independente, brate oscilante duble si arcuri elicoidale in timp ce suspensia spate era prevazuta cu axa rigida, brate longitudinale si arcuri elicoidale. Sistemul de franare era hidraulic si prevazut cu tamburi. Modelul a fost apreciat inca de la debut pentru performante, design-ul elegant, tinuta de drum sigura si habitaclul spatios dar si datorita rezultatelor bune obtinute in curse precum Targa Florio sau Stella Alpina. Tot in 1950 pilotul itlaian Giuseppe Nino Farina devine campiom mondial de Formula 1 dupa ce a obtinut victorii. In 1951 sunt lansate: Alfa 1900 Sprint care dispunea de o caroserie coupe proiectata de carosierul Touring si versiunea 1900 TI (Turismo Internationale) ambele avand motorul alimentat cu carburator dublu corp Weber care furniza 100CP si permitea o viteza maxima de 170 km/h. Un an mai tarziu este prezentata versiunea Disco Volante construita in doar 4 unitati si care dispunea de o caroserie spider al carui design original, spectaculos si aerodinamic a fost realizat de carosierul Touring. Motorul pentru aceasta versiune avea capacitatea de 2L, furniza 158CP si permitea o viteza maxima de 225 km/h. Pe baza versiunii Disco Volante au fost dezvolate modelele de competitii: 2000, 3000, 1900 C52, 1900 barchetta sau 750 competizione. In 1954, modelul 1900 beneficiaza de mici retusuri la exterior si interior, modelul fiind denumit 1900 Super si dotat cu un motor de 1975 cmc, alimentat in functie de versiune cu unul sau doua carburatoare dublu corp Weber. Puterea dezvoltata era de 100 si respectiv 115CP permitand viteze maxime de 170 si 190 km/h. Versiunea Super Sprint era oferita in premiera pentru un automobil de serie cu o cutie de viteze manuala in 5 trepte. Pana in 1959 au fost fabricate 21.304 de exemplare din modelul 1900, inclusiv variante cabrio si spider fabricate in serie limitata si realizate de carosieri precum: Touring, Pininfarina, Ghia, Zagato sau Boano. La inceputul sezonului de Formula 1 din 1951 este prezentat modelul monopost Tipo 159, cunoscut si ca Alfetta. Noul model reprezenta o evolutie a modelului Tipo 158, beneficiind de o noua suspensie spate cu axa DeDion iar motorul de 1.5L multumita supraalimentarii cu doua compresoare volumetrice de tip Roots dezvolta acum 425CP si permitea o viteza maxima de 310 km/h,o valoare greu de atins pentru acea perioasa. In sezonul de Formula 1 din 1951, cu modelul Tipo 159 sunt obtinute 7 victorii, majoritatea castigate de pilotul argentinian Juan Manuel Fangio care devine campion mondial in 1951. Tot in 1951 este lansat modelul de teren denumit AR51/52 sau Matta. Proiectat pentru ministerul apararii italian, modelul Matta beneficia de transmisie integrala nepermanenta si era echipat cu motorul de 2L de la modelul 1900 care dezvolta in acest caz 65CP. Pana in anul 1955 au fost construite 2059 de exemplare. In 1952 este prezentat modelul de competitii 6C 3000 care dispunea de o caroserie spider realizata de carosierul Colli si era echipat cu un motor cu 6 cilindri in linie de 3.5L care dezvolta 275CP si permitea atingerea unei viteze maxime de 250 km/h. Cele mai inportante rezultate cu acest model au fost castigarea Grand Prix-ului Supercorte Maggiore in 1953 de catre Juan Manuel Fangio si un loc 2 in cursa de la Mille Miglia din 1953 de catre echipajul Fangio-Sala. Cu ocazia Salonului Auto de la Torino din 1954 este prezentat modelul Giulietta Sprint. Noul model a impresionat inca de la debut atat presa cat si pubicul prin design-ul elegant si rafinat atat la exterior cat si la interior si prin unele solutii tehnice aplicate in premiera precum blocul motor realizat din aluminiu sau arborele cotit montat pe 5 suporturi. Giulietta Sprint dispunea de o caroserie coupe cu 2+2 locuri al carui design a fost semnat de carosierul Bertone si avea echipat un motor conceput de Giuseppe Busso cu 4 cilindri in linie si cilindreea de 1290 cmc avand distributia cu doua axe cu came in chiulasa si care inaugura o noua clasa si care a devenit in scurt timp o formula europeana. Alimentarea se realiza cu ajutorul unui carburator dublu corp Solex in timp ce puterea maxima dezvoltata era de 65CP si permitea o viteza maxima de 162 km/h. Transmisia se realiza pe rotile din spate si era asigurata de o cutie manuala cu 4 trepte sincronizate. Suspensia fata era cu roti independente, brate transversale,bara anti-ruliu si arcuri elicoidale in timp ce suspensia spate era prevazuta cu axa rigida, brate longitudinale si arcuri elicoidale. Sistemul de franare era hidraulic si dotat cu tamburi. In ciuda pretului de baza destul de ridicat 1.900.000 de lire, Giulietta Sprint s-a bucurat de succes comercial datorita design-ului, performantelor si tinutei de drum sigure, pana la sfarsitul anului 1954 fiind inregistrate peste 700 de comenzi ferme. Tot in 1954 a fost lansat si modelul utilitar denumit Romeo echipat cu motorul de 1.3L de la Giulietta dar care in acest caz dezvolta intre 35 si 45CP sau diesel de 1.2L. Intre anii 1954-1968 au fost fabricate 21.722 exemplare in diferite variante de caroserie la fabrica de la Pomigliano DiArco reconstruita in anii i50. In aprilie 1955 este lansata varianta Giulietta Berlina al carui motor de 1.3L acelasi de la Giulitta Sprint, dezvolta in acest caz 54CP. In acelasi an la Salonul Auto de la Frankfurt este lansata varianta de caroserie cabrio cu doua locuri denumita Giulietta Spider si al carui design elegant a fost semnat de Pininfarina. Un an mai tarziu este lansata versiunea Giulietta Sprint Veloce al carui motor de 1.3L era alimentat cu doua carburatoare dublu corp Weber si dezvolta 80CP permitand o viteza maxima de 175 km/h. Anul 1957 aduce lansarea a doua noi versiuni: Giulietta Sprint Speciale si Giulietta Berlina TI. Prima dispunea de o caroserie atent studiata aerodinamic realizata de Bertone si al carui motor furniza 100CP. Asociat cu o cutie manuala in 5 trepte, motorul permitea o viteza maxima de 200 km/h. A doua, reprezenta versiunea mai sportiva berlinei Giulietta, motorul dezvoltand 65CP. In anul 1959 este prezentata varianta de caroserie break denumita Giulietta Promiscua construita in doar 91 exemplare iar modelul Giulietta,a beneficiat de unele restilizari la exterior si interior, de dotari noi in timp ce puterea motorului dezvolta acum 80CP in cazul Giuliettei Sprint si 90CP in cazul Giuliettei Sprint Veloce. La Salonul Auto de la Torino din 1957 este prezentat succesorul modelului Alfa 1900, denumit Alfa 2000. Acesta beneficia de o eleganta si spatioasa caroserie de tip berlina cu 4 usi care oferea 5 sau 6 locuri si era echipat cu un motor cu 4 cilindri in linie avand de 1975 cmc, distributie cu doua axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru iar alimentarea cu un carburator dublu corp Weber. Puterea dezvoltata era de 105CP si permitea o viteza maxima de 170 km/h. Transmisia se realiza pe rotile din spate si era asociata cu o cutie manuala cu 5 trepte. Suspensia fata era cu roti independente, brate oscilante duble si arcuri elicoidale in timp ce suspensia spate era prevazuta cu axa rigida, brate longitudinale si arcuri elicoidale. Sistemul de franare era hidraulic fiind prevazut cu tamburi. In 1958 este prezentata varianta de caroserie cabrio cu 4 locuri care purta semnatura carosierului Touring iar motorul dezvolta 115CP si permitea o viteza maxima de 180 km/h. Doi ani mai tarziu este lansata varianta coupe cu 4 locuri denumita Sprint si semnata de Bertone. Intre anii 1957-1962 au fost fabricate in Italia circa 7000 exemplare din modelul Alfa Romeo 2000, productia modelului in diferite versiuni a continuat in Brazilia la fabrica FNM pana in 1973. In 1959, la fabrica de la Portello demareaza productia sub licenta a modelului Renault Dauphine urmata de cea modelului Renault 4 din 1961,ambele fiind produse pana in 1964. In 1960 este prezentata Giulietta Sport Zagato, care se baza pe o mecanica de Giulietta Sprint Speciale si dispunea de o caroserie realizata din aluminiu si semnata de Zagato. Tot din acel an puterea motorului a fost marita la 62CP pentru Giulietta Berlina si la 75CP pentru Giulietta Berlina TI. In 1962 este realizat un nou facelift modelului, acesta fiind denumit acum Giulia si a beneficiat de unele restilizari in special la interior, de o noua motorizare de 1.6L care dezvolta intre 90 si 112CP asociata cu o cutie de viteze cu 5 trepte precum si de sistem de franare prevazut cu discuri in fata. Pana in anul 1964 au fost fabricate circa 132.000 exemplare, Giulietta/Giulia fiind cel mai de succes model comercializat pana atunci de Alfa Romeo dar care a obtinut si numeroase victorii in competitii, cea mai cunoscuta fiind cea de la Mille Miglia din 1956 pe clasa cu Giulietta Sprint Veloce. La editia din 1962 a Salonului Auto de la Geneva este lansat modelul 2600 care reprezenta o evolutie a modelului 2000. Noul model a beneficiat de unele restilizari la exterior si interior, de sistem de franare servoasistat prevazut cu discuri precum si de dotari suplimentare. De la debut au fost propuse trei variante de caroserii: berlina cu 4 usi si 5 locuri, coupe desenat de Bertone si cabrio semnat de Touring, ambele cu 4 locuri. Motorul era unul cu 6 cilindri in linie de 2.6L avand distributia cu doua axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru iar alimentarea in functie de versiune cu doua sau trei carburatoare dublu corp Weber. Puterea maxima dezvoltata era de 130CP (berlina) si 145CP(coupe si cabrio) permitand o viteza maxima cuprinsa intre 190 si 205 km/h. Pana in anul 1968 au fost fabricate 2092 exemplare in varianta berlina, 7104 exemplare in varianta coupe si 2257 exemplare in varianta cabrio. In Iunie 1962 este lansat succesorul modelului Giulietta, acesta fiind denumit Giulia. Noul model a fost apreciat inca de la debut datorita designului elegant si usor agresiv, caroseriei atent studiata aerodinamic (CX: 0.34) fiind primul automobil integral proiectat in tunelul de teste aerodinamice dar si prin solutiile tehnice avansate precum: blocul motor din aluminiu, caroseria cu zone deformabile diferite la impact sau cutia de viteze manuala cu 5 trepte oferita standard. Alfa Giulia dispunea de o caroserie tip brlina in cu 4 usi si 5 locuri si avea echipat un motor cu 4 cilindri in linie si cilindreea de 1570 cmc avand distributia cu doua axe cu came in chiulasa si doua supape pe cilindru iar alimentarea cu un carburator dublu corp Weber. Puterea maxima dezvoltata era de 92CP si permitea performante ridicate pentru acea perioada: viteza maxima 172 km/h si acceleratie 0-100 km/h in 12 sec. Suspensia fata era cu roti independente, brate transversale duble supapuse, bara anti-ruliu si arcuri elicoidale in timp ce suspensia spate era prevazuta cu axa rigida, brate longitudinale si arcuri elicoidale. Sistemul de franare era servoasistat fiind prevazut cu tamburi iar din 1964 a fost prevazut cu discuri. Alfa Romeo Giulia s-a impus repede pe piata devenind o referinta pentru anii i60, multumita: performantelor, aerodinamicii, design-ului, tinutei de drum sigure si dinamicii. In 1963 productia este transferata la noua fabrica da la Arese din apropierea orasului Milano si este infiintat departamentul de competitii denumit Autodelta condus de ing.Carlo Chiti. In acelasi an la Salonul Auto de la Frankfurt este lansat Giulia Sprint GT care reprezenta varianta coupe cu 4 locuri a berlinei Giulia si care inlocuia in gama celebra Giulietta/Giulia Sprint. Alfa Giulia Sprint GT beneficia de o caroserie cu un design elegant si usor agresiv, semnat de Giorgetto Giugiaro angajat in acea perioada la firma Bertone. Motorul disponibil era cel de 1.6L de la berlina Giulia dar multumita celor doua carburatoare dublu corp Weber dezvolta 106 CP si permitea o viteza maxima de 180 km/h. Cutia de viteze era manuala in 5 trepte in timp ce sistemul de franare era servoasistat si dotat cu discuri. Tot in 1963 este lansata varianta Giulia TZ(Tobolare Zagato) dezvoltata de Autodelta special pentru competitii si care beneficia de o caroserie din aluminiu semnata de Zagato montata pe o structura tubulara. Giulia TZ dispunea de suspensie independenta pe ambele punti si frane cu discuri. Motorul de 1.6L dezvolta multumita unor modificari pana la 160CP permitand o viteza maxima de 220 km/h. Giulia TZ a castigat numeroase curse in Europa si SUA la categoria GT si prototip. Dupa doi ani este lansata varianta Giulia TZ2 care dispunea de o caroserie din fibra de sticla realizata de Zagato. Motorul beneficia de unele imbunatatiri precum: aprinderea dubla Twin Spark cu doua bujii pe cilindru si dezvolta 170CP permitand o viteza maxima de 245 km/h. Intre anii 1963-1965 au fost fabricate 121 unitati de Giulia TZ/TZ2. In 1964 sunt lansate versiunile Giulia TI Super si Giulia 1300. Prima reprezenta versiunea mai sportiva a berlinei Giulia fiind construita in 501 exemplare iar motorul de 1.6L dezvolta in acest caz 112CP. A doua, reprezenta versiunea de baza a berlinei Giulia fiind echipata cu un motor de 1.3L(78CP) si cutie de vieze manuala cu 4 trepte. Tot in 1964 este prezentata Giulia Sprint GTC fabricata in 1008 unitati si care dispunea de o caroserie cabrio cu 4 locuri realizata de Touring. La ocazia Salonul Auto de la Amsterdam din 1965 este lansata varianta sportiva Giulia Sprint GTA (Gran Turismo Alleggerita) dezvoltata de Autodelta in special pentru competitii. Dispunea de o caroserie realizata din materiale precum aluminiu si fibra de sticla fiind oferita in diverse versiuni,cele mai cunoscute fiind: GTA 1300 Junior, GTAm sau GTA SA. Motoarele disponibile aveau capacitati de 1.3; 1.6 si 2L aspirate sau turbo care dezvoltau intre 115 si 250CP. La volanul Giuliei Sprint GTA au fost obtinute numeroase victorii in Europa si SUA, cele mai importante fiind European Touring Car Championship editiile din 1966, 1967, 1968, 1970 si 1971 precum Trans AM Championships din SUA. Pana in anul 1975 au fost fabricate 493 exemplare versiuni stradale si de competitii. Tot in 1965 sunt lansate: Giulia Super-versiune mai luxoasa cu dotari suplimentare si cu motor de 98CP, Giulia 1300TI al carui motor furniza 82CP si Giulia Sprint GT Veloce al carui motor dezvolta 109CP. Alfa Romeo Automobiles a produs mai multe modele cum ar fi: Alfa Romeo GTV, Alfa Romeo 145, Alfa Romeo Mito, Alfa Romeo 147, Alfa Romeo Stelvio, Alfa Romeo 156, Alfa Romeo 8C, Alfa Romeo Giulia, Alfa Romeo Brera, Alfa Romeo 4C, Alfa Romeo Giulietta, Alfa Romeo 159, Alfa Romeo 146, Alfa Romeo 166, Alfa Romeo GT, Alfa Romeo Spider. Avem in stoc Geam Alfa Romeo GTV, Geam Alfa Romeo 145, Geam Alfa Romeo Mito, Geam Alfa Romeo 147, Geam Alfa Romeo Stelvio, Geam Alfa Romeo 156, Geam Alfa Romeo 8C, Geam Alfa Romeo Giulia, Geam Alfa Romeo Brera, Geam Alfa Romeo 4C, Geam Alfa Romeo Giulietta, Geam Alfa Romeo 159, Geam Alfa Romeo 146, Geam Alfa Romeo 166, Geam Alfa Romeo GT, Geam Alfa Romeo Spider pentru ani 1994, 1995, 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014, 2015, 2016, 2017, 2018, 2019, 2020, 2021.

Inlocuirea (Montajul, Schimbarea) Parbrizului, Lunetei auto sau a Geamului auto se poate face in atelierul nostru, la domiciliu clientului sau in orice locatie aleasa de client in orice sector din Bucuresti Sector 1, Sector 2, Sector 3, Sector 4, Sector 5, Sector 6 si Ilfov.




Toate marcile de parbize, lunete si geamuri laterale comercializate

Marci Parbize

Toate marcile de parbize, lunete si geamuri laterale comercializate




Vezi si alte oferte pentru acest model

Video geamuri ieftine Bucuresti, Marci, Producatori




Clientii au mai cautat si :

Ti-ai putea inchipui o masina fara geamuri? Cu siguranta nu! Chiar si masinile decapotabile au geamuri, dintr-un motiv cat se poate de simplu: pentru a oferi protectie. Atat parbrizele, cat si lunetele sau geamurile laterala ofera protectie in timpul rularii, ferindu-i pe pasageri de praf, pietre si alte pericole. Pe langa asta, un geam auto bine ales poate contribui la aerodinamica vehiculului. Oricat de bine ar fi construite insa, geamurile risca sa fie sparte. Chiar si geamurile auto ultra securizate pot ajunge sa aiba crapaturi si lovituri, in conditiile in care exista pericole la tot pasul: pietre, crengi, grindina, etc...Din fericire, inlocuirea unui geam nu este atat de dificila precum ti-ai inchipui.
Livram si montam geamuri auto direct la tine acasa
Daca ai un geam crapat sau spart, cea mai buna solutie pe care o ai la indemana este sa il inlocuiesti. In cazul in care circuli cu parbrizul crapat, spre exemplu, te expui unor riscuri inutile. Din fericire, inlocuirea parbrizului sau a celorlalte geamuri auto se face foarte usor. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa ne contactezi ( telefonic sau pe email), sa ne spui ce masina conduci si care este geamul cu probleme si sa ne astepti. Venim la tine cu geamul potrivit, oriunde ai fi in Bucuresti sau Ilfov.
Spre deosebire de service-urile clasice, in care ti-ai repara in mod normal masina, noi oferim o serie de avantaje:
- Venim la tine acasa, in asa fel incat sa nu iti asumi riscul de a conduce cu un geam crapat;
- Avem o varietate mare de geamuri auto. Indiferent de tipul de masina pe care il conduci si de vechimea ei, avem geamul potrivit. Colaboram doar cu branduri cunoscute precum KMKI Glass, Nord Glass sau Benson si Fuyao;
- Transportul geamului il facem noi, in asa fel incat sa ne asiguram ca ajunge in cea mai buna stare la destinatie. Desi ar fi mai ieftin si mai simplu sa apelam la companii de livrari, nu vrem sa ne asumam niciun risc;
- Venim oriunde, oricand. Chiar daca nu esti acasa, putem veni si te ajutam cu montarea geamului. In felul acesta poti economisi bani si timp, pierdute in mod normal atunci cand decizi sa mergi intr-un service auto;
- Geamurile pe care le comercializam inglobeaza toate tehnologiile moderne, in asa fle incat sa iti ofere confortul de care ai nevoie. Majoritatea masinilor moderne sunt echipate cu geamuri ce au senzori de ploaie, filtre UV sau tehnologii care ajuta la dezaburire. Comercializand doar geamuri produse de branduri mari, ne asiguram ca toate aceste dotari sunt incluse.
Cand au aparut geamurile auto?
Desi pare greu de crezut, primele automobile nu aveau geamuri. Pana in 1904, soferii si pasagerii nu erau protejati de geamuri. In cel mai bun caz, acestia purtau o casca de protectie sau ochelari care sa tina la distanta praful sau eventualele pietre.
In 1904 a aparut ideea unor geamuri de protectie montat in partea frontala a vehiculului. Parbrizul a fost o inovatie extrem de importanta, deoarece oferea un urias plus de confort. Din pacate, parbrizele din prima parte a secolului trecut nu erau tocmai sigure. Realizate din sticla normala, acestea riscau sa se sparga la orice tip de soc sii reprezentau un urias pericol pentru pasageri. Nu de putine ori, cioburile parbrizelor au ranit conducatorii auto. Pe langa faptul ca era periculos, acest parbriz era si extrem de scump, ceea ce il facea destul de rar pe strazi.
Popularitatea din ce in ce mai mare a geamurilor a dus la ieftinirea acestora. Astfel, in 1930 aproape toate autovehiculele aveau parbrize si multe dintrer ele au inceput sa aiba si geamuri laterale, lunete si sa fie acoperite. Confortul a crescut in mod considerabil iar producatorii au inceput sa fie preocupati de siguranta pasagerilor. Astfel, in 1927 a aparut primul geam care nu mai producea cioburi periculoase in momentul in care se spargeam. 7 ani mai tarziu, in 1934, geamul curbat a inceput sa fie din ce in ce mai popular iar din 1960 standardele de siguranta au inceput sa fie din ce in ce mai numeroase si mai interesante.
Astazi, toate geamurile auto sunt foarte rezistente in fata socurilor iar ideea de a se sparge in cioburi periculoase este inexistenta. Parbrizele sunt laminate si sunt formate din 3 straturi, in asa fel incat sa nu se sparga, in timp ce geamurile laterale sunt prelucrate termic, in asa fel incat atunci cand se sparg sa produca mii de cioburi micute, necontondente , care sa nu reprezinte niciun pericol pentru oameni.
Poti preveni uzura geamurilor?
Cel mai adesea nu. Este imposibil sa prevezi o ploaie cu grindina sau sa te feresti de pietrele aruncate de alte vehicule pe drum. Evident, poti incerca sa iti parchezi masina in locuri in care nu exista riscul sa cada crengi, poti evita drumurile pietruite sau poti sa iti cumperi un garaj.
De asemenea, poti incerca sa eviti slabirea geamurilor:
- Curata-le frecvent de praf;
- Nu tranti usile atunci cand le inchizi;
- Ridica stergatoarele atunci cand ninge;
- Foloseste intotdeauna stergatoare de foarte buna calitate.
Daca ai o problema cu parbrizul si trebuie sa fie inlocuit, poti sta linistit. Nu este nici pe departe o problema atat de grava precum ti-ai inchipui ca este ci se rezolva intr-un timp scurt. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa apelezi la noi.